Fragment de autobiografie
„M-am nascut la data de 18 martie 1900 in comuna Maieru, din parintii Laurentiu Iliesiu si Irina Iliesiu, nascuta Rus, amandoi odrasle de oameni instariti, tata fiu de intelectual satesc, iar mama fiica de sateni cu stiinta de carte. Scoala primara am facut-o – clasa I si II in satul meu, la dascalul Barna, un vestit pedagog, iar clasele 3 si 4 le-am terminat in catunul Anies, la scoala de stat, unde mergeam in fiecare dimineata si veneam seara acasa, dus si adus de cele mai multe ori de buna mea mama Irina, ori de vreun vecin platit. […] Eu am fost sarbatorit si in Ardeal, in satul meu natal Maieru. Aici este unul dintre cele mai bine organizate si frumoase muzee satesti din tara.[…]. Aici se pastreaza si unul portretele mele pictat de maestrul Liviu Bordeaux.[…].”
(Iustin Iliesiu 27.04.1975)
Biografie
Dupa terminarea scolii primare urmeaza cursurile Liceului lutheran de la Bistrita, dupa care le continua in Liceul Graniceresc de la Nasaud si le termina la Blaj in 1918. Daca la primul studiase pentru a-si insusi bine limba germana, la al doilea ca era cel romanesc si aproape de casa, la Blaj ajunsese din motivul marturisist intr-un text scris : “Cand a intrat Romania in razboi in 1916, sufletul meu de roman granicer, m-a impuns si am scris pe zidurile liceului : « Traiasca Romania Mare » “.
Eliminat fiind a luat drumul Blajului si a fost primit cu atentie si simpatie de profesorul si scriitorul Alexandru Ciura, fiindca elevul se facuse deja cunoscut ca poet cu colaborari la presa romaneasca si un volum tiparit „Poezii din rezbel” (1914-1915),, la Editura I. Ciurcu din Brasov.
Incepand din 1919, urmeaza la Cluj, Facultatea de Litere si Filosofie si Facultatea de Drept, devenind profesor la Liceul Reformat (1927-1940) si director al scolilor industriale din Cluj (1932-1940).
In 1940, in urma Dictatului de la Viena, se refugiaza la Bucuresti, unde este director al Scolii Profesionale nr. 17 si profesor de limba si literatura romana la alte doua scoli, pana la pensionare (1957).
Tot aici moare la 30 decembrie 1976. La Cluj a fost intre 1919 si 1925 redactor si prim-redactor al ziarului „Glasul libertatii”, iar din 1921, secretar de redactie al revistei „Evolutia”, redactor la ziarul „Vointa”, din 1926 lucrand ca redactor intern la ziarul „Biruinta”, apoi la „Natiunea romana”, iar intre anii 1941 si 1944, la Bucuresti, ca redactor la ziarul „Ardealul”. A mai fost redactor pentru Cluj al revistei „Cele trei Crisuri” din Oradea si al ziarelor bucurestene „Politica” si „Curentul”.
Volumul de versuri „Cetatile melancoliei” (1923), nu a adus un timbru personal, incat Perpessicius l-a intampinat astfel: „E atata lipsa de simt autocritic, atata virtuozitate in absenta oricarui accent sincer, incat si cele cateva reriiniscente, influentele de cari e imprimata poezia d-lui Iliesiu, nu pot nimic pe langa recordul lipsei d-sale de personalitate.”
Abia cu doua plachete tarzii, Langa hotar (1943) si Sangerari ardelene (1944), poezia sa capata mai multa individualitate. Ultima dintre acestea exprima de la un capat la altul jalea Transilvaniei de Nord, inrobita in urma Dictatului de la Viena. Este marturisirea unui pribeag, plangere a dorului de casa, poetul evocand fie plaiul transilvan aflat sub „stea fatala”, fie conturand portrete emblematice precum mama, dascalita, clopotarul, morarul, cioplitorul de cruci, crasnicul.
In succesiunea lui Octavian Goga, St. O. Iosif si Aron Cotrus, Iliesiu scrie mai cu seama o poezie a afirmarii valorilor transilvane, ca in aceasta drastica imprecatie:
„Voua ce v-a dat Ardealul,
Ce va leaga de Ardeal?
Noua: Sarmizegetusa,
Cu viteazul Decebal,
Maramuresul pe Dragos,
Falnic descalecator,
Si Salajul pe Barnutiu,
Mesterul cuvantator.
Voua ce v-a dat Ardealul?
Noua? Pe Iosif Vulcan,
Lupta pentru libertate:
Horia, Closca si Crisan.
Satu Mare: vechi biserici,
Si pe Leul din Sisesti –
Iar Nasaudul cu muntii:
Granicerii-mparatesti.”
Iustin Ilieşiu mai contribuie, alături de Demetru Boşca, Olimpiu Barna, Emil Boşca Mălin, Dariu Pop etc., la culegerea şi cunoaşterea creaţiei populare năsăudene. În ampla colecţie Poezii şi basme populare din Munţii Rodnei (1967) şi în altele de mai mici dimensiuni este adept al „înfrumuseţării” folclorului de către culegător. [1]
In 2006, la Editura Napoca Star a aparut volumul „Poezii” al scriitorului Iustin Iliesiu. Volumul, o antologie cu studiu introductiv, cronologie si nota a editorului, semnate de profesorul Sever Ursa, contine poezii scrise inainte si dupa cele doua Razboaie Mondiale, “Muntii nostri aur poarta”, ”Sangerari ardelene”, “Langa hotar”, La panda”, “Dezrobire”, “Trepte de aur”.
“Oropsit si ocultat in anii totalitarismului, «poetul sangerarilor ardelene», cum era supranumit in epoca, a ramas pe nedrept marginalizat, iar pentru generatiile tinere este aproape un necunoscut (…) dupa anul 1945 s-a scris putin, aproape timid si pe furis despre acest darz partas si cantaret al Marii Uniri si al refugiului ardelean dintre anii 1940 si 1945. Act reparatoriu intarziat, dar nu tardiv, prezentarea generoasa facuta de profesorul Ursa este binevenita in contextul in care Iustin Iliesiu era aproape uitat, minimalizat fiind de istoria literara, care nu i-a recunoscut meritele decat partial, neluandu-i in seama opera de traducator.
Duioase si de o simplitate care aduce cu rugaciunea, poeziile lui Iustin Iliesiu se adreseaza sufletului avid de lumina primordiala a satului ardelean.
Exemplificam spre ilustrare cu cateva fragmente din poemul “Scrisoare din spital”:
„Aprinde, mama, lumanarea
Departe-acolo-n satul meu,
Aprinde, mama lumanarea
Si roaga-te lui Dumnezeu…
In noaptea aceasta-ntunecoasa
Eu stau culcat intr-un spital,
Un fulger pieptul imi apasa
Mi-e dor de sat, mi-e dor de casa
Mi-e dor de scumpul meu Ardeal”.
Sau:
”Ma prinde cateodata dorul
Sa cant un cantec de la noi,
Un cantec auzit pe vremuri
In satul turmelor de oi…”
[2]
Opera literara
Dintr-o lista alcatuita de insusi Iustin Ilesiu rezulta ca a tiparit 32 de titluri, a lasat in manuscris 35 de volume de poezii, 16 volume de proza (povestiri, schite, marturisiri, insemnari). Dintre acestea enumeram mai jos cateva in ordine cronologica:
• Poezii de rezbel (1914-1915), Editura I. Ciucur, Brasov.
• Muntii nostri aur poarta, Biblioteca “Cartea pentru toti”, Budapesta 1917.
• Colacarie care se zice la nunti, Edit. Aug. Deac, Gherla, 1918
• Florile Ardealului (doine si chiuituri din popor), Edit. F. Pol, 1920.
• Laura (traduceri, antologia lit. moderne maghiare), Edit. Franklin, Oradea, 1922.
• Cetatile melancoliei, Edit. Radio Cluj, 1923
• Cartea de visuri Roata norocului, Edit. “Lumea si Tara”, Cluj 1924
• Cheia viitorului, Cluj, 1925
• Florile dalbe Colinde din popor , Cluj, 1926
• Colacarie si alte versuri glumete, Cluj, 1930
• Anuarul Scolii de ucenici ind. si comerc., Cluj, 1934/35
• Idem 1935/36.
• Epistolar sau iscusita carte pentru ticluirea scrisorilor, Edit. Kraft si Dortleff,Sibiu, 1936.
• Curs complet pentru invatamantul ucenicilor an. I, Edit. Cartea Rom. Cluj
• Idem an. II, Romana, Istoria si Geografia.
• Durerea neamului, Cluj, 1940
• Spre biruinta (poezii), Buc. 1942.
• Langa hotar (poezii), Buc. 1943.
• Calendarul “Ardealul”, Bucuresti, 1943.
• Tara din poveste (poezii pt. copii), Edit. Cioflec, Buc. 1944.
• Sangerari ardelene (poezii) idem 1945.
• Cerbul cu stea de aur in frunte, Buc. Edit. S.A.R.E.C., 1945.
• Antologia lit. maghiare Colaborare, Edit. pt. literat. Universala, 1968.
• Idem 1967.
• Folclor din Transilvania, Buc. Edit. pt. literatura, 1967.
• Filon cel viteaz (basme), idem 1967.
• Ispravile vulpii, Edit. Tineretului, Buc. 1968.
• Ileana cea norocoasa (basme), Edit. tineretului, 1968.
• Calul cu poctoave de aur (basme), Edit. Tineretului, 1968.
• Das Pferd mit der Goldenen Hofeisen, idem, 1969.
• Trepte de aur (poezii), Edit. Litera, Bucuresti, 1973.
[3]
Bibliografie
[1] http://www.crispedia.ro
[2] http://www.mesagerul.ro/2006/10/09/aparut-volumul-poezii-de-iustin-iliesiu
[3] “Cetatea Rodnei”, anul VII, nr. 15, decembrie 2010
